Skiul este un sport sau o activitate recreativă care are o istorie foarte veche și interesantă.

La început skiul era un simplu mijloc de deplasare pe zăpadă folosit de războinici sau vânători în timpul iernilor lungi și grele din țările Scandinave și nordul Rusiei. Primele indicii ce dovedesc existența skiurilor dateaza de acum 4500-5000 de ani, cand în anul 1933 în zona Rodoy din Norvegia s-au descoperit desene făcute pe stâncă ce descria un barbat pe schiuri foarte înguste construite din lemn ținând în mână un baț. Cele mai vechi skiuri au fost descoperite în zonele mlăștinoase ale Rusiei, vechi de 8000 de ani. În secolul XII într-o cronică de la Christiania (actualul Oslo) skiul a fost transformat dintr-un mijloc utilitar într-un instrument de luptă.

Originea cuvantului “ski” provine din termenul skíð (cuvânt din limba veche nord-germanică) și înseamnă “băț din lemn”, apoi fiecare țară a adaptat cuvântul în limba ei: englezii in “ski”, spaniolii in “esquis” sau finlandezii in “suksi”.

Unele surse istorice, dar neconfirmate, susțin că termenul “ a skia” nu era străin de zonele din Iran, unde se crede că triburile antice inventaseră skiuri pentru deplasarea pe zăpadă confecționate din pieile animalelor.

Oamenii din zona Telemark, Norvegia sunt considerați in mare masură ca cei care au transformat skiul într-un sport, undeva la începutul anilor 1700. Ei au inventat tehnici și procedee pentru a fi folosite în controlarea vitezei la coborârea dealurilor, tehnici cunoscute de noi ca telemark sau cristiană. De asemenea sunt considerați ca inventatorii săriturilor cu skiurile.

Echipamentele din acea perioadă difereau foarte mult față de cele din prezent. Skiurile aveau montat un dispozitiv de prindere doar pentru vârful piciorului, călcâiul fiind lăsat liber să se miște în sus și în jos, acest tip de ski fiind numit ski nordic.

Ca mijloc de recreație, skiul are origini mai recente, neexistând date care să confirme acest lucru, decât în prima jumătate a secolului XVIII. Una din primele competiții cunoscute a fost una de cross-country (ski fond) și s-a desfășurat în Troms, Norvegia, în 1843. Prima competiție de anvergură s-a desfașurat la Kristiansand, tot în Norvegia, în 1861, iar primul concurs internațional are loc lângă Christiania (actualul Oslo), în 1892. Săriturile cu schiurile apar grație lui Sondre Norheim, în 1840, iar primele competiții au loc în 1860. Norheim și-a adus contribuția și la construirea primului mecanism de prindere a bocancilor de skiuri.

Responsabili pentru răspândirea skiului în lume au fost emigranții norvegieni, care la jumatatea secolului XVIII s-au stabilit în Germania, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă. În 1890 exploratorul norvegian Fridtjof Nasen publică o lucrare în care descrie expediția pe skiuri din 1888, din Groenlanda. Realizarea acestuia a contribuit oarecum la popularizarea și răspândirea skiului în lume.

Inspirați din cartea lui Nasen, elvețianul Christoph Iselin și germanul Wilhelm Paulcke, organizează prima expediție de tură a alpilor elvețieni în anul 1890.

Începând cu anul 1860 se atestă înființarea unor cluburi de ski pe tot cuprinsul Europei.

În Statele Unite skiul apare dupa 1800 în regiuni ca Wisconsin și Minnesota, unde se regăsesc comunități de scandinavi. Sportul s-a bucurat de o mare popularitate în California, unde in 1854 se construiește prima fabrică de skiuri.

Odată cu evoluția skiului, tehnicile și echipamentele au trebuit să țină pasul și să se dezvolte. Tehnica telemark era ideală pentru terenurile din Norvegia, însă nu putea fi adaptată pentru pârtiile din munții Alpi sau altor munți europeni din cauza lipsei de control. Acest lucru a dat naștere la skiul alpin. Austriacul Mathias Zdarsky continuând ideea lui Norheim construiește primele legături pentru skiul alpin. Tot el a pus bazele primului sistem metodic de învățare a tehnicii de ski.

Echipamentele folosite în skiul alpin erau diferite față de cele din skiul nordic, gheata avea priză atât la vârful picioarelor cât și la călcâi, oferind skiorului posibilitatea de a controla skiurile mai eficient în curbe și de a atinge viteze mari.

Cantul, un element de mare importanță al skiului, este inventat în 1920 de austriacul Rudolph Lettner. Invenția sa a revoluționat tehnica skiului. În 1949 americanul Howard Head construiește primele skiuri din metal, iar primele legături automate se construiesc în anul 1950.

Scriitorul englez Sir Arnold Lunn organizează, în 1911 în Elveția, o competiție alpină de anvergură cunoscută sub numele de Roberts of Kandahar Challenge (numită după generalul englez Lord Roberts of Kandahar). Tot Lunn inventează în 1922 cursa de slalom și pune bazele primelor reguli. În colaborare cu austriacul Hannes Schneider (care pune bazele primei școli de ski în Statele Unite), Lunn organizează în 1928 la Saint Anton, prima ediție a competiției Alberg-Kandahar Race. Competiția reprezintă punctul de plecare pentru skiul alpin internațional.

Dezvoltarea mijloacelor mecanice de urcare are loc după 1930 și face ca sportul alb să devină mult mai accesibil. Prima telecabină este construită în Elveția, la Davos, in 1934.

Deoarece skiul câștigase din ce în ce mai multă popularitate, în 1924 se înființează Federația Internațională de Ski (FIS) care ține cont de regulile lui Lunn și începând cu 1931 organizează primele competiții oficiale. Sunt inaugurate primele Jocuri Olimpice de Iarnă desfășurate în Franța la Chamonix. Olimpiada a avut doar 5 sporturi, dintre care două probe de ski: sărituri cu skiurile și combinata nordică.Acest lucru s-a întâmplat până în 1932 la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, SUA unde a fost introdusă o nouă probă, cea de ski-cros. În 1936, la ediția Jocurilor Olimpice de Iarna ce a avut loc în orașul Innsbruck, Austria, apare în premiera o nouă probă a skiului alpin: combinata alpină, o probă ce acumula punctele fiecărui participant obținute de la ambele probe, iar femeile pot participa în competiții. Slalomul uriaș și coborârea devin probe olimpice în 1952 in cadrul Jocurilor Olimpice de iarnă de la Oslo, iar slalomul super uriaș în 1988.

În 1967 FIS creează Cupa Mondială la ski alpin.

În ultimii ani apariția școlilor de ski și a instructorilor a făcut ca acest sport să crească foarte mult atât ca tehnică, dar și ca popularitate.

Deși este considerat unul dintre cele mai scumpe sporturi sau activități recreative, skiul ne oferă plăcerea de a ne bucura de viață și de frumusețile naturii.